capitolul 10-primii pasi!

nu stiu unde sunt,caci in totul in jur este necunoscut.am hotarat sa pornesc in aceasta lume,caci eram atras de ceva-o forta mistica,pe care nu am reusit sa o vad niciodata..parca eram intrus sau poat un nou venit..nu stiam despre locul unde ma aflam.dupa pasi facuti cu o teama necunoscuta-caci nu imi era teama in acele momente de faptul ca in acel loc ma pot rataci,sau pot trai clipe pe care nici in cosmaruri nu le cunoscusem..am incercat sa-mi amintesc cate ceva despre trecutul meu,dar iata nu reuseam-parca totul fusese dat uitarii-in acele momente in care tot necunoscutul se afla in fata mea credeam ca era sfarsitul vietii mele,dar nu m-am gandit niciodata ca poate fi de fapt un nou inceput....in primele momente imi era teama de faptul ca nu voi reusi niciodata sa gasesc floarea vietii mele,parfumul etern al sufletului atat de obosit dupa atatea lupte intergalactice..m-am temut ca nu voi gasi piatra pretioasa a inimii mele...pentru ca in acele clipe ma simteam singur,deoarece in sufletul parca lipsea ceva,iar un vis maret era vantul care imi tulbura linistea.nu am incercat niciodata sa-l gonesc,sa-l oblig sa nu mai calatoreasca niciodata in acest trup,deoarece am stiut ca este vantul aducator de zambetul dragostei-ceea ce imi lipsea.si nu regret nimic,caci drumul a ramas neschimbat,pasii mei au urmat sfaturile inimii.dar totusi,oare ce mistere ascundea acest taram in care urma sa-mi petrec o perioada indelungata a vietii mele.nu cunosteam nimic,dar imi dorea sa descopar totul-si de aceea mi-am ridicat privirea si am inceput calatoria..
taramul in care ma aflam se numea copilarie,deoarece am reusit doar mai tarziu sa aflu acest lucru .dar cand eram deja departe de acest loc.dupa primii pasi facuti mi-am dat seama ca aceasta lume,aceasta perioada din viata mea,ma va marca enorm,deoarece va reprezenta intotdeauna o amintire placuta,bogata in zambete si mistere..eram nedumerit,deoarece nu cunoasteam nimic-totul parea nou,diferit.am incercat sa descopar in aceasta lume raspunsul care nu ma lasa niciodata sa zbor,sa visez.am observat atunci ceea ce azi numim basme,povesti nemuritoare-dar totusi erau realitate,se manifestau intr-un taram existent,chiar daca era indepartat de lumea noastra-a celor batrani-care au uitat tot ce au aflat,tot ce au cunoscut..privesc prima pagina pe care am scris-o in aceasta perioada a copilariei....o citesc si astazi,dar parca nu inteleg sa pricep,caci cineva m-a rapit din acel loc minunat...as vrea sa mai traiesc macar o zi alaturi de prietenii pe care mi i-am facut in acea perioada-eroi de poveste care m-au invatat ca totul este posibil:putem zbura,putem fi niste suflete cu puteri supranaturale,dar mai intai trebuie sa cautam acel loc din sufletul nostru unde se afla praful magic-care este capabil sa produca minuni!de aceea scriu astazi despre copilarie:nu datorita faptului ca doresc sa-mi reamintesc momentele de joaca,sau clipele acelea in care aveam voie sa mai si gresesc.copilaria nu-mi poate reda niciodata libertatea pe care am avut-o cand eram calator pe taramul basmelor,insa imi poate reda raspunsurile pe care le cunosteam,dar pe care astazi le-am uitat.nu pot intelege cum atunci nu imi era teama de infrangere,despartire si incapacitatea de a realiza un vis.inainte nu imi era teama de intuneric,deoarece stiam ca eram protejat de ceva,pe care astazi nu-l pot chema sa-mi lumineze din nou intunericul in care m-am ratacit...inainte nu imi era teama de nimic:nu imi era frica de acele momente in acre totul pare pierdut..nu stiu,dar cred ca inainte,cand totul imi era atat de cunoscut,copilaria imi daruise un lichid,sau praf,care sa ma ajute intotdeauna sa ies invingator din orice batalie.zadarnic incerc sa-mi aduc aminte,este foarte greu..nu inteleg nici macar acel motiv care m-a determinat sa parasesc lumea magica a copilariei..nu imi amintesc!oare cum am putut sa renunt la o lume perfecta-in care orice poveste se termina cu un final fericit?cum de a parasit adevarata iubire,puterea de a ma apara?,caci niciodata nu am folosit-o pentru a ataca pe cineva..nu stiu cine m-a chemat,cine m-a adus intr-o lume fara raspunsuri,in care totul se sfarseste.
copilarie a fost pentru mine o lume minunata,unde am cunoscut ce este fericirea,iubirea.in aceasta lume am reusit sa gust din paharul sperantei,am reusit pentru prima data sa fiu invingator,deoarece copilaria m-a ajutat sa imi inving temerile,sa-mi vindec ranile...pastrez si acum,sper,in sufletul meu un portal,o poarta catre aceasta lume minunata a copilariei,deoarece refuz sa cred ca nu mai exista nici-o legatura intre mine si fericire,intre realitate si poveste...refuz sa cred ca nu voi mai pasi niciodata in acea lume...si de aceea tot incerc sa-mi aduc aminte cat mai multe lucruri despre aceasta perioada,deoarece numai asa pot gasi locul unde se afla aceasta poarta...dar stiu ca trebuie sa o gasesc,deoarece simt din nou chemarea sfanta a fericirii,a iubirii..nu stiu daca este un ecou,dar trebuie sa incerc...